Într-o zi, un grup de broscuțe se plimbau prin pădure. În timp ce săreau voioase, două dintre ele au căzut într-o groapă foarte adâncă. Restul broscuțelor s-au adunat în jurul marginii gropii și, văzând cât de adâncă era, au început să strige:
– Nu mai încercați, e prea greu! Nu veți reuși să ieșiți de acolo!
Cele două broscuțe din groapă au ignorat inițial ce le strigau celelalte și au continuat să sară cât de sus puteau. Dar grupul de deasupra continua să le strige:
– E inutil! Renunțați! Nu aveți nicio șansă!
Una dintre broscuțe, descurajată de cuvintele lor, s-a oprit în cele din urmă. Epuizată, a renunțat și a murit. Cealaltă broscuță, însă, a continuat să sară și mai sus. În ciuda durerii și oboselii, sărea neîncetat, iar într-un final, cu un efort imens, a reușit să iasă din groapă.
Celelalte broscuțe au rămas uimite. Când au întrebat-o de ce nu a ascultat de strigătele lor, broscuța le-a răspuns, făcând semne:
– Sunt surdă. Am crezut că mă încurajați să continui!
Morala poveștii
Cuvintele noastre au o putere extraordinară. Ele pot încuraja sau pot descuraja pe cineva. De aceea, este important să fim atenți la ceea ce spunem altora. Totodată, această poveste ne arată cât de important este să nu lăsăm negativitatea să ne afecteze și să ne urmăm obiectivele, indiferent de ce spun cei din jur.
Această povestioară e un memento frumos pentru a rămâne pozitivi și a ignora criticile neconstructive! 🌟
